IMPLANT DENTAR

1. Implantul dentar
Implantul dentar – reprezinta in fapt o radacina artificiala, din titan sau zirconiu, ce inlocuieste radacina naturala a dintelui si are ca scop crearea suportului pentru realizarea de coroane sau punti dentare, atunci cand pe arcada nu mai sunt prezenti dinti sau cand cei prezenti nu se califica pentru un tratament dentar de succes.

Practic, implantul dentar se prezinta sub forma unui “surub”, cu un relief divers, in functie de categoria din care face parte si de producator.

Astazi, implantul de succes si cel mai des folosit in lumea medicala dentara este reprezentat de implantul dentar din titan, osteointegrat endo-osos (cu alte cuvinte, este implantul care se insereaza complet in osul maxilar sau mandibular si in jurul caruia se formeaza substanta osoasa, os).

Pe langa implantul din titan, in ultimii ani, s-a remarcat folosirea pe scara din ce in ce mai larga si a implantului din zirconiu.

2. Cum se procedeaza?
Inainte de a prezenta pasii de baza necesari in introducerea unui implant in clinica noastra, mentionam ca aceasta interventie este COMPLET nedureroasa, realizandu-se sub anestezie locala.
De asemenea, trebuie amintit faptul ca implantul dentar substituie si reprezinta numai radacina dintelui (!) si nu trebuie confundat cu partea estetica ce se vede la nivelul cavitatii orale (coroana sau lucrari protetice din ceramica sau zirconiu), aceasta reprezentand o alta etapa distincta de tratament.

3. Primul pas este reprezentat de consultatie
Medicul competent in domeniul implantologiei dentare va face consultul, analiza de caz, va observa particularitatile dvs, va va explica situatia gasita si va raspunde intrebarilor dvs.

Ulterior, medicul va va recomanda sa faceti unele examene complementare consultatiei, precum: radiografii dentare si efectuarea de analize minime, de baza ale sangelui (prin acestea se incearca excluderea inca din start a anumitor riscuri ce pot aparea, riscuri ce nu pot fi evidentiate la simpla consultatie si care pot contraindica implantul dentar).
In clinica noastra, consultatia este gratuita si se face in urma unei simple programari telefonice la nr. 0784 308 430

4. In cea de a doua sedinta.
Medicul implantolog va analiza examenele complementare cerute, va prezenta pacientului eventualele particularitati observate in urma realizarii acestora si in cele din urma va da sau nu acceptul pentru interventia de inserare a implantului.
Daca acceptul dat de medic este confirmat si de catre pacient, se trece la programarea pentru sedinta de inserare, introducere a implantului dentar.

5. Inserarea propiru-zisa
Pentru a se introduce implantul dentar, este necesar in prealabil crearea unei cavitati la nivel osos, maxilar sau mandibular, cavitate realizata cu ajutorul unei aparaturi specifice, freze speciale, utilizand tehnici si viteze adecvate fiecarui caz in parte.

stfel, in timpul procesului de frezare in vederea realizarii cavitatii, experienta medicului este foarte importanta in reusita si succesul unui implant, deoarece se va avea in vedere nu numai traiectul cavitatii, evitarea particularitatilor anatomice, dar si mentinerea unei temperaturi locale sub 45-47 de grade Celsius, temperatura necesara pentru a nu se distruge celulele osoase (osteoblaste) prin supraincalzire.

Dupa realizarea cavitatii, implantul dentar se infileteaza (autofiletant) in cavitatea creata, avand in vedere si urmarind aplicarea unor forte de infiletare extreme de precise.

Odata infiletat, se face sutura mucoasei gingivale (gingiei) si fiind introdus in os, implantul se va lasa o perioada suficienta de timp pentru a se integra (osteointegrarea).

In acest moment implantul dentar nu mai este vizibil cu ochiul liber, fiind acoperit de mucoasa gingivala, putand fi evidentiat insa prin examen radiologic (radiografie).

Numai dupa osteointegrarea completa a implantului se va trece la realizarea de lucrari protetice: coroane sau punti dentare.
Aceasta perioada de integrare variaza, depinzand de calitatea, cantitatea osoasa a fiecarui pacient, de respectarea tehnicilor corecte de inserare osoasa a implantului si se situeaza de regula intre 2-6 luni.

Daca pe implant se va realiza lucrarea protetica, coroana, mai devreme, este posibil ca implantul sa nu reziste la fortele la care este supus, sa fie mobil si sa rezulte un esec.

Timpul necesar pentru introducerea unui implant variaza in functie de particularitatile locale ale fiecarui pacient, de tehnica si de experienta medicului, dar se situeaza in medie la 30-45 minute, in functie de numarul de implanturi si eventualele manopere suplimentare.

Aceasta abordare prezentata mai sus, este cel mai des utilizata si a fost descrisa pentru prima data, de catre “parintele implantologie moderne”, suedezul Prof. Per-Ingvar Branemark (vezi sectiunea “Ïnformatii” – Istoria implantului – Prof. Branemarck), care a descoperit si descris complet procesul de integrare osoasa a implantului, proces ce l-a numit“osteointegrare” (scoala suedeza in anul 1952, in baza studiilor microscopice realizate la interfata os-implant).

Exista si alte abordari, ce le vom descrie ulterior, dar toate pornesc de la descoperirea Prof. Branemarck si anume: integrarea osoasa a implantului, ostetointegrarea, formarea de celule osoase in jurul implantului (ceea ce-i confera rezistenta si durabilitate in timp).

Fara aceasta conditie esentiala, implantologia moderna nu ar fi posibila, ea reprezentand si punctul de plecare pentru intreaga dezvoltare ulterioara a domeniului complex al implantologiei dentare in intreaga lume.

Astazi, alaturi de Prof. Branemark, un rol important in domeniul implantologiei moderne il au si alti implantologi precum:Prof. Dr. Carl E. Misch-USA (vezi sectiunea “Informatii “- Istoria implantului – Prof. Carl Misch) care este recunoscut pe plan mondial pentru contributia sa la intelegerea si dezvoltarea implantologiei dentare, Prof. Dr. Kenneth Judy (USA),Prof. Dr. Ady Palti (Germania) si nu in cele din urma Prof. Dr. Sami Sandhaus (nascut in 1927 la Cernauti, breveteaza primele implanturi ceramice, onorat cu premiul UNESCO).

Ca o remarca particulara precizam ca, din punct de vedere stiintific in ultimii ani in randul practicienilor, termenul de osteointegrare este inlocuit cu cel de osteoacceptare, considerat si de noi, ca fiind o abordare mult mai corecta strict din punct de vedere profesional.

Astfel, se considera ca implanturile moderne ce se insereaza in os (endo-osoase) sunt acceptate si tolerate, deoarece la majoritatea implanturilor se observa (radiologic si histologic) o delimitare la nivelul interfetei os-implant.
Osteointegrarea ar presupune, strict din punct de vedere stiintific, disparitia acestei delimitari dintre implant si os la nivelul interfetei dintre cele doua structuri, situatie intalnita spre exemplu in cazul transplantului osos.

6. Riscuriile implantului dentar
1. „Paralizie parțială”- leziunea nervilor

Dacă implantul este inserat lângă sau chiar în nervi sectionand continuitatea acestora , pacientul poate suferi o desensibilizare a unei părți a gurii (amorțirea locală permanentă). Unele cazuri rămân netratabile, efectele fiind permanente.

2. Infecțiile apărute în locul în care a fost realizat implantul

Apariția infecțiilor în zona gingivală și a țesturilor moi reprezintă unul dintre factorii de risc în cazul unui implant dentar efectuat greșit. Severitatea și extinderea infecției pot duce la eșecul intervenției. Pentru a preveni acest efect secundar este necesară o bună igienă bucală și urmarea întocmai a intrucțiunilor post-operatorii.

3. Pierderea implantului dentar.

Mobilitatea implantului (atunci când se mișcă) este rezultatul inserării necorespunzatoare sau lipsa acceptării de către organism a acestuia. Dacă este cazul, înlocuirea implantului dentar ar trebui să fie facută cât mai curând posibil. Locul unde a fost inserat implantul suportă un retratament.

6. Afectarea sinusurilor

Operația de inserare poate afecta, de asemenea, sinusurile atunci când lungimea implantului inserat este prea mare. Uneori, implantul se retrage, recuperarea durează câteva luni, iar apoi medicul dentist decide dacă se mai poate reinsera un nou implant.

7. Ruperea sau fracturarea implantului dentar

Sunt cazuri în care, din cauza materialelor neadecvate sau a medicului dentist implantolog, implantul dentar să se rupă sau să se fractureze. În această situație, pacientul se poate folosi de garanția lucrării pentru a solicita retratamentul implantului. Diagnosticarea tipului de factor declanșator al acestei situații neplăcute, este esențială. Metoda prin intermediul căreia este înlăturat implantul este absolut crucială pentru felul în care acesta va fi înlocuit cu alt implant dentar. De aceea, este foarte important aceste proceduri să fie realizate cu tehnologii de ultimă oră în domeniu. De asemenea, în cazul unor fracturi la nivelul maxilarului sau a pierderii din volumul osului, intervenția va necesita o grefare prealabilă.

Implantul dentar MEGAGEN ANYRIDGE are o conexiune conica intre bont si implant si este foarte stabil in orice tip de creasta datorita design-ului progresiv al spirelor.

Intre bont si implant se creeaza o “sudura la rece”, astfel nu exista niciun spatiu in care sa patrunda bacteriile.

El poate fi folosit pentru:
1. Inlocuirea oricarui dinte;
2. Punti dentare pe implante;
3. Proteze pe implante fixate prin capse sau locatori.

Vrei ofertă personalizată?

Vreau oferta personalizată